Iertare

Acum m-am trezit si eu sa mai scriu niste randuri....dupa aproape jumatate de an de absenta dar am fost ocupat cu una, cu alta: bac, admitere, somn si lipsa de chef. Asadar, dupa o indelungata absenta am revenit si sper sa ma tin de treaba.
M-am "reapucat" de acest sport, devenit aproape international, dupa o discutie interesanta cu o profesoara de la facultate. Sa va povestesc pe scurt ce si cum:
"Dansa" este o profesoara tanara, proaspat iesita de pe bancile facultatii (inca mai are miros de Wanda pe ea - inside joke - ) care, datorita varstei destul de fragede, a fost victima unor flirturi inocente, dar persistente ale unui student din anul 3. Toate bune si frumoase pana cand a inceput cu deja celebrul "pisi, ce mai faci?" dar mascat sub o forma mai inofensiva. Cand citeste profesoara randurile primite pe mess de la minunatul elev, incepe sa spumege. Imi pare rau ca n-am fost de fata sa vad cum ii se inroseste fata, scoate fum pe urechi si ramane perplexa. Ar fi fost ca-n reclamele cu Mastercard:
Calculator: 500 lei
Internet: 10 lei/luna
Fata profei cand citeste randurile: Priceless
Eh...acum de ce m-am reapucat de "bloganuit"...pai, cand mi-a povestit patania ei, mi-am adus aminte de un articol mai vechi pe care l-am scris, si, odata cu asta, s-a aprins si vechea scanteie.
Boooon, acum ca v-am spus povestea asa, m-am dus la culcare...cam atat pe ziua de azi. Sper din tot sufletul sa mai apuc sa scriu. Inca odata imi cer scuze pentru absenta.

Intrebare intrebatoare

Vorbeam pe messenger cu cineva cand mi-am pus intrebarea...ce-mi place la tine? Raspunsul nu l-am gasit, necesita prea multa gandire, dar ceea ce am reusit sa fac a fost o mica generalizare. Sper sa fie universal valabila, daca nu e....ghinion.

Pai, de unde sa incep...ce le plac baietilor la fete:

Ar fi mai multe cazuri de discutat (prea multa matematica pentru bac):

Cazul 1. E prima oara cand vezi acea fata. Orice baiat (si nu incercati sa negati, eu nu neg) se uita la cum arata o fata, la corpul ei. Ea poate fi cea mai proasta de pe lumea sau sora lui Einstein, daca e frumoasa mai mult nu conteaza....momentan.

Cazul 2. Esti prieten cu acea fata de ceva vreme. O fi o luna, un an, cinci....o cunosti si sunteti prieteni, doar atat. Acum nu mai conteaza atat de mult infatisarea cat personalitatea. Fiind prieten cu ea, incepi sa stii cum este acea persoana cu adevarat. E imposibil ca cineva, oricine, sa tina o masca prea mult timp fara a-si da arama pe fata si atunci iti place personalitatea mai mult decat infatisarea, acea....frumusete interioara

Cazul 3. Acest caz e unul mai special si anume cand esti beat. Atunci nu mai conteaza cum arata, cum e de fapt...ca doar e vorba din popor: Nu exista fete urate, ci prea putina bautura!

Toate aceste cazuri (mai putin 3....dar si el din cand in cand) duc catre acelasi deznodamant si anume: intrebarea: ce-mi place la tine?

Sunt prea multe pentru a fi enumerate. Cu fiecare zi aflu lucruri noi, lucruri care imi plac, care ma dau pe spate, ma lasa cu gura cascata, care ma fac sa rad. In orice caz stiu ca acum stiu ca exista cineva care e acolo langa mine, care are grija de mine. As continua, dar ma fac de ras :P

Se pare ca totusi am gasit raspunsul la intrebare...

Tu de ce tii la mine?

PS: Aici ma refer stric la cineva anume, stiu ca si voi, ceilalti (stiti cine), tineti la mine asa ca nu va simtiti neglijati.

Another one bites the dust...

A mai trecut un an. Am 19 ani, 19 "primaveri". Imi e greu sa cred ca deja au trecut 19 ani din viata. Ieri am fost asaltat de urari de "La Multi Ani" de peste tot, chiar din locuri de unde nu ma asteptam. A fost placut sa stiu ca sunt atatia oameni care, intr-un fel sau altul, tin la mine. Persoane care ma stiu de cand m-am nascut pana la persoana cu care am schimbat, pana la acel moment, doar 2 vorbe. Persoane pe care le-am vazut zilnic pana la persoana pe care l-am vazut doar o data in viata. Asa ca vreau sa le multumesc inca odata pentru urari.

Revenind la mine...ma gandeam cum au trecut astia 19 ani. Ce mai tin minte din ei?

Am fost la gradinita (asta stiu sigur), am intrat la scoala (si asta stiu sigur), am luat capacitatea si am intrat la liceu cu 9.19. Totul bine si frumos, dar amintirile din afara scolii.....i-am cunoscut pe ei(crissa, kezno, horje, edy, tzane, penci, iony si multi altii)(smara nu te pun ca te stiu de mult). Am petrecut momente absolut mirifice cu ei, fiind in stare sa radem din orice: pungi care zboara, glume proaste, impingandu-l pe horia....din orice. Au avut grija de mine in momente mai....delicate. Ce alte amintiri ar mai fi....amintirile neplacute. Nu o sa le aflati, prefer sa le las ne-amintite. Oricum, ar fi multe amintiri, atat placute cat si neplacute, dar cele mai multe se leaga de acest grup de prieteni.

Va pup/salut si multumesc pentru urari. Cat despre ceilalti, sa nu credeti ca v-am uitat. Va multumesc si voua, atat pentru urari, cat si pentru amintiri, chit ca sunt placute, chit ca nu.

Amintiri part II

E un subiect care tot apare in viata mea. Am mai scris despre amintiri, despre cum sa le pui intr-o cutie, sa nu le arunci. Dar, toate amintirile raman si memorie, si raman acolo pe vecie. De cate ori nu ai zambit cand ai auzit un cantec, de cate ori nu ai tresarit cand ai simtit un miros familiar, de cate ori ai inceput sa-ti aduci aminte de un moment din viata ta doar vazand un parc sau auzind k replica cunoscuta?
Cateodata e iritant, alteori e placut. Uneori iti insenineaza toata ziua, altori te pune la pamant. De ce au amintirile asa un efect asupra noastra?
Deobicei cand aud un cantec vechi, cu o oarecare incarcatura emotionala pentru mine, ma gandesc la ce a fost odata, candva, cu cineva. Si ce rezolv cu asta...nimic. Doar iti amintesc si asta te poate pune pe ganduri. Am facut bine ce am facut atunci, ce puteam face diferit. Partea de introspectie, altadata, acuma amintiri.
Voi aveti amintiri placute legate de un loc, de o vreme, de un miros. Cum reactionati cand le revedeti, le simtiti?

Cum ar fi, daca ar fi?

Aseara, dupa o discutie de vreo2 ore ce parea ca nu se va termina (nu in sensul negativ) am ajuns la televizor, iar. Asta pana pe la 1 seara. Schimband haotic canelele am dat de un serial SF (se putea?) unde am vazut un episod destul de intersant. Dupa ce cititi urmatoarele randuri as vrea sa va intreb, v-ati dori asa ceva?
Doua persoanje ale serialului sunt rapite si le sunt implantate fiecaruia cate un cip, care cu timpul se vor adapta la undele lor psihice. Insa, ceea ce nu stiau este ca, odata cu aceasta adaptare, ei vor fi in stare sa auda gandurile celuilalt, sa simta ceea ce celalat simte.
Ganditi-va, sa poti auzi fiecare gand, pana si cel mai ascuns gand, al celui de langa tine. Sa poti afla ceea ce simte, ceea ce gandeste despre tine, despre ceea ce zici. In unele momente poate fi interesant, captivant, dar poate, in acelasi timp sa fie dureros, sfasietor. Tu ce ai alege, sa cunosti fiecare gand, fiecare sentiment al celui de langa tine sau preferi sa te multumesti cu ceea ce acea persoana iti impartaseste de buna voie?

All good things come to an end...

...quickly. Parerea mea sau cel putin in cazul meu. In ultimul timp am asa un noroc de parca as vrea sa-l schimb. Oricum, nu asta e subiecul postului, norocul meu, ci faptul ca toate lucrurile bune se termina repede.
De ce? Nu stiu. De ce in cazul meu? Nici asta nu stiu. Desigur exista exceptii la aceasta regula, dar sunt prea putine pentru a fi luate in calcul.
Postul asta nu are noima, stiu. Nu trebuia sa aiba noi. Menirea lui era alta....de a ma mai calma. Sper ca a reusit. Inca nu stiu. O sa aflu pana diseara. Sper.

Arta cuceririi

Aceasta arta a suferit mult in decursul timpului. Poate nu ma credeti, poate ma credeti. Cei care nu ma cred, uitati un exemplu:
In urma cu 100 de ani, orice barbat, pentru a atrage o femeie, trebuia sa fie ori poet, ca sa le scrie poezii femeii curtate, ori cantareti, pentru a canta sonete sub balcon, ori bogat, motivul fiind lesne de inteles. Femeile trebuiau curtate cat si mai cat, trebuiau aduse flori, poeme noi, cantece noi. Nu puteai sa mergi pur si simplu la o femeie sa ii zic ca o placi.
Acum, revenind in prezent, vedem urmatoarele declaratii date de mari poeti barbati in deveniri: "Beeeh papuse, dam o tura in BMW-ul(sau mai rau...Dacia 1300) meu?" Adica...:| (din lipsa cuvintelor) Culmea este ca unele femei chiar accepta chestia asta. Nu mai inteleg, poate par de moda veche, poate par prea siropos etc....dar totusi beeeh papuse....
Din fericire nu toate femeile sunt asa, unele chiar trebuiesc cucerite si curtate. Dar o singura chestie fetelor si femeilor care citeti aceste randuri...lasati-va curtate, cucerite, dar totul are o limita si un baiat/barbat renunta pana la urma, mai ales cand are o papuse la indemana.